E greu...dar e bine!!!

Viata iti mai da si cate un picior in ...fund, dar iti intinde si mana de care sa te prinzi ca sa te poti ridica,eu m-am aruncat singura la pamant si desi nu am vazut-o,mana era de mult intinsa.

Ieri am fost cu prietenii la un meci, Real Madrid - Bayer Munich, si stand acolo cu Eliza, nu intelegeam noi de ce se aruncau asa pe jos , fara motiv aparent , de ce nu alergau mai mult , de ce nu luptau sa aiba mingea ...aseara am inteles...ca te arunci sa atragi atentia, ca sa obtii ceva...o privire, o mana de ajutor, un penalty..ceva,nu alergi , pentru k astepti sa o faca altul pentru tine...si de ce sa te lupti pt minge cand poti sa stai langa poarta si sa astepti o pasa buna??
Si eu am facut toate astea ...m-am aruncat pe jos...am obtinut penalty-ul ... am stat langa poarta si am primit pasa cea buna...am mingea la picior ....intrebarea e ...ce sa fac cu ea ???
Trag spre poarta ..sau o pasez mai departe???
Si cu toate astea is fericita...chiar daca toate lucrurile nu merg bine, si situatia e complicata,dar stiu k
am pe cineva care (cel putin zice :D) se gandeste la mine...ma sprijina, ma respecta si ma iubeste...
Si mai stiu k am persoane care oricand am nevoie sunt acolo...chiar daca nu aproba ceea ce fac , si apreciez...deci , acest post e pt voi ...cei care sunteti in inima si gandul meu,intotdeauna (sau cel putin aproape intotdeauna :p).

Iosif a iesit doar pe jumatate :))) ...

Perfect???? :)))))

De cate ori nu ati auzit conversatii vizavi de barbatul ideal sau femeia perfecta? De cate ori nu ati insirat calitati pe care ar trebui sa le aiba o persoana pentru a forma un cuplu? De cate ori nu v-ati trezit intr-o relatie in care el sau ea nu aveau prea multe in comun cu acel portret “ideal”?

Asta pentru ca "idealul" tine de rational. Se compune din trasaturi si elemente alese cu grija, calitati pe care ni le dorim la persoana iubita, atribute culese de la altii si, in general, plusuri peste plusuri. Imaginea perfecta e o utopie schitata cu grija si  retusata constant, intr-o lume imaginara.

In viata reala, insa, "ti se pune pata". Fara sa fie perfect sau perfecta, fara sa ii alegi calitatile sau defectele, fara sa poti intelege. Partenerul sau partenera din viata reala sunt imperfecti. Gresesc in fiecare zi, imbatranesc, se transforma. Si de cele mai multe ori sunt foarte departe de acel portret. Privesti langa tine si nu poti sa explici "de ce". Reusesti sa vezi defectele, dar nu reusesti sa le intelegi.

Totusi, aceasta lipsa de rationament ne transforma intr-un cupluri. Pentru ca poti sa explici comunicarea, lungimile de unda, poti sa explici legatura bazata pe compatibilitate intelectuala sau pe pasiuni comune. Nu poti, insa, explica compatibilitatea sentimentelor. Acolo se naste dragostea care nu are nevoie de explicatii.

asta e aproape perfect :)))) (99,9...:p )

Ori cum ai face tot nu-i bine ...

Era odata un cuplu cu un baiat de 12 ani si cu un magar. Au hotarât sa munceasca, sa calatoreasca si sa cunoasca lumea. Astfel, plecara toti trei cu magarul lor. Trecând prin primul sat, lumea comenta :
- “Priveste copilul asta prost crescut: el sus pe magar si bietii parinti, în vârsta, tragându-l de frâu”.
Atunci, femeia îi spuse sotului :
- Nu vom permite ca lumea sa vorbeasca urât despre copil. Sotul coborî copilul si se urca el.
Ajungând la urmatorul sat, lumea murmura:
- “Priveste acest tip nerusinat,lasa copilul si sarmana femeie sa traga magarul, în timp ce el merge foarte comod pe magar”.
Atunci, luara hotarârea sa o urce pe ea pe magar, în timp ce tatal si fiul trageau de frâu.
Trecând prin al treilea sat, lumea comenta:
- “Saracul om. Dupa ce ca munceste toata ziua, trebuie sa duca femeia pe magar !”…
- “… Si bietul copil, ce sa astepte de la o astfel de mama !”
S-au pus de acord si au hotarât sa urce toti trei pe magar, pentru a începe din nou pelerinajul lor.
Ajungând în satul urmator,au auzit locuitorii zicând:
- “Sunt niste bestii, mai bestii decât magarul care îi cara, îi vor distruge coloana “.
Pâna la urma, hotarâra sa coboare toti trei si sa mearga alaturi de magar.
Dar, trecând prin satul urmator nu puteau sa creada ceea ce vocile spuneau surâzând:
- “Priviti la idiotii astia trei: merg pe jos, când au un magar care ar putea sa-i duca”.
Concluzia…
Întotdeauna te vor critica si vor vorbi rau despre tine…va fi greu sa întâlnesti pe cineva care sa fie de acord cu actiunile tale…
Atunci:
Traieste cum crezi !
Fa ceea ce îti dicteaza inima !
Fa ceea ce simti !
O viata este o piesa de teatru care nu permite repetitii.
Pentru asta:
Cânta, râzi, danseaza, iubeste…
Si traieste intens fiecare moment al vietii tale înainte sa coboare cortina si piesa sa se termine fara aplauze !

Prieteni...

Tu cat de des iti schimbi prietenii???

Cam despre asta as vrea sa va povestesc azi , e complicat, stiu ...

De fapt aveam altceva pregatit , dar cred k asta e mai inportant in momentul asta ...

Stateam azi , si meditam , cat de importante pot fi unele persoane in viatza ta , si ele nu isi dau seama...

Nimanui nu ii place sa se simta dat la o parte , si asa cum se zice k o retragere la timp e o victorie...cateodata tre sa o mai facem si pe asta.

Si acu sa ma explic (ca is sigura k nu ati inteles nimic ), atunci cand incepi sa te simti in plus(intre proprii prieteni), nu e mai bn sa pleci, sa iesi , decat sa stai acolo si sa te simti ignorat?

Sunt momente cand te simti buricul pamantului , cum se zice, sau "el amo de las fiestas" (cum ar zice Eliza), si cand esti obisnuit ca asta sa se intample mai intotdeauna, si vine altcineva si iti fura protagonismul , parca esti in plop si plopul in aer :))

Acu hai sa o privim si din alta perspectiva: Se intampla adesea ca in grupul tau de prieteni sa apara lume noua...e corect sa ignori si sa dai la o parte vechii prieteni ?

Sau e doar o metoda de a cuanoaste mai repede si mai eficient noul venit ?

O fi k am devenit eu prea posesiva (in ultima vreme) ori prea sensibila,datorita unor evenimente importante ce se apropie !

In fine, daca iti trece ceva prin cap in legatura cu chestiile astea ce le-am insirat eu pe aici ,zii, eu te ascult , si poate asa imi limpezesc si eu gandurile :)

Si...mi-am facut blooog ..!

Pai cum nu se putea altfel....si cum socializare inseamana mess, hi5, facebook, twitter...si mai stiu eu ce pagini...am atins si eu apogeul socializarii :)) :Mi-am facut blog.
Ar zice unii, lipsa de ocupatie,si poate fi adevarat , sau dorintza de a-mi expresa public si cu voce tare sentimentele , simtirile , nemultumirile....motivele is multe.
Important e k am blog :)))  .

PS. Cel mai tare o sa se amuze Eliza , parca o si vad razand :)))